Facultatea de Drept a Universității din București, Piperea și Asociații și Societatea Română de Cercetare pentru Afaceri Publice și Private (SOROCAPP) organizează, în 22-23 mai 2026 a 17-a ediție a Conferinței Dreptul Afacerilor, cu titlul „Despre (in)stabilitate și improvizație în Dreptul afacerilor ”.
Perioada de aproape un an care a trecut de la precedenta ediție a Conferinței Dreptul afacerilor a fost caracterizată de o mare efervescență în legislație, în jurisprudență și în practica administrativă a unor autorități cu mare impact asupra vieții cotidiene și a mediului de afaceri, iar evoluțiile nu au fost mai deloc pozitive. Principalele caracteristici ale acestei desfășurări de forțe negative au fost instabilitatea și improvizația, două „calități” de care mediul de afaceri cu siguranță s-ar putea lipsi.
Atât România, cât și Uniunea Europeană, au pășit hotărât pe cărarea îngustă și periculoasă a excepționalismului juridic, ilegitim motivat de excepționalismul economic.
Sub pretextul urgențelor sanitare, climatice sau militare, Uniunea Europeană a emis pe repede înainte reglementări care s-au dovedit pripite, greșite, excesive, contestabile. Unele astfel de reglementări sunt direct aplicabile în dreptul intern - de exemplu, Regulamentul Serviciilor Digitale (DSA), Regulamentul Pieței Digitale (DMA) și Regulamentul privind Inteligența Artificială. De asemenea, s-au derulat programe de finanțare a unor acțiuni care nu erau compatibile cu așteptările populației europene, ci erau menite a pre-întâmpina obsesii birocratice ori a șterge consecințe ale unor greșeli de management în politicile publice. Programul de ștergere treptată a consecințelor negative ale politicii sanitare din pandemie, intitulat NextGenerationEU, mai cunoscut sub numele de Mecanismul de Redresare și Reziliență (care s-a tradus ca PNRR, la noi), a determinat supra-îndatorarea UE și o incredibilă rată de neutilizare a banilor alocați, de 40%. Banii emiși de UE și BCE pentru a alimenta acest program se vor reorienta către alte destinații „utile” antreprenorilor și simplilor particulari, cum ar fi programul de înarmare.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg a avut de soluționat o chestiune mai puțin obișnuită – a obligat Comisia Europeană să facă publice informațiile din mesajele scurte purtate între președintele CE și un CEO din Big Pharma pentru a „negocia” o livrare de vaccinuri în valoare de 35 de miliarde de euro, vaccinuri care au rămas în mare parte neutilizate. Aceste informații nu au fost făcute niciodată publice, în disprețul deciziei CJUE, de unde aparența de inutilitate a CJUE și a celorlalte mecanisme de checks and balances cu care s-a dotat UE, ca o construcție juridică având la bază rule of law. Chiar mai interesant decât acest caz deja soluționat este un caz declanșat la cererea Parlamentului European, care a chemat în judecată Consiliul și Comisia, în fața CJUE, pentru anularea unui program de finanțare a înarmării statelor membre, pe motiv că este ilegal și că ocolește Parlamentul.
O mare cantitate de reglementări, în vigoare sau în proiect, a fost dedicată noii provocări a lumii afacerilor – Inteligența Artificială. S-a mers până într-acolo încât s-a propus reglementarea răspunderii IA ca și când ar fi o persoană, dotată cu elemente de identificare și patrimoniu. În tot acest elan muncitoresc, problematica sociologică și cea filosofic – etică au fost ignorate. Inteligența Artificială face deja victime pe piața muncii, unde șomajul este agravat de preluarea unor sarcini sau chiar profesii de către algoritmi, iar în plan moral valorile umane fundamentale sunt supuse unui proces continuu de diluare, sub impactul unor „valori” reduse la coduri binare. Liberul arbitru al omului, rațiunea de a contracta, filtrul uman, al conștiinței unui judecător, prin care trebuie să treacă o tranzacție suspectă sau anulabilă, precum și prezumția de nevinovăție, sunt pe cale de a fi reformulate, dacă nu cumva eliminate. Ca în nuvela lui Jorge Luis Borges, Biblioteca din Babel, internetul este azi ultra-populat cu informație haotică și contradictorie, cu boți și cu inteligențe artificiale, dar omul normal ajunge să nu mai priceapă nimic din acest ocean de informație și, ca și „bibliotecarii” din acea nuvelă, ajung să se sinucidă (informatic) din frustrare.
O mare tensiune a produs interdicția accesului minorilor la rețelele de socializare, sub pretextul protecției lor contra abuzului pe internet. Riscul unor asemenea reglementări este cvadruplu: (i) datele cu caracter personal vor fi puse integral la dispoziția autorităților, de unde teama de totalitarism și de accesare ilegală de către pirații internetului a acestor date, (ii) utilizatorii de platforme online și rețele de socializare vor fi coborâți, toți, la nivel de suspecți de abuz pe internet, (iii) sarcina educației copiilor va trece de la familie și școală la algoritmi, iar (iv) copiii vor migra către zone online mult mai riscante, de exemplu, pe dark web. În tot acest timp, reglementările penale privind sancționarea abuzului sexual contra copiilor sunt tot mai permisive.
Uniunea Europeană a lansat în dezbatere accelerată un set de reglementări care vor permite crearea și funcționarea unui regim juridic și fiscal aplicabil societăților comerciale complet distinct de toate sistemele juridice naționale ale celor 27 de state membre ale UE. În jargon birocratic este denumit „Regimul 28”, probabil pentru a sugera un stat virtual cu rezidenți exclusiv din regnul societăților comerciale. Dreptul și fiscalitatea aplicabile acestor entități speciale vor fi distincte de cele impuse de sistemele naționale ale statelor membre. Această inovație instituțională prezintă mari riscuri de dumping social, fiscal și economic. Ironic, chiar și promotorii ideii acceptă că sunt șanse reduse de a avea un succes oarecare - în orice caz, nu mai mare decât mai vechiul experiment al „societății europene”.
Atât Banca Centrală Europeană, cât și Comisia Europeană au anunțat intenția de a accelera trecerea la Euro Digital, ceea ce va ridica nu numai probleme și temeri legate de dreptul la utilizarea numerarului, de proprietate și libertate, dar și preocupări tensionate relative la viitorul intermedierii bancare, de vreme ce Euro Digital va fi emis și stocat de BCE, gratis (cel puțin în teorie).
În Uniunea Europeană suntem campioni la hiper-reglementare – este o certitudine. Suntem, totuși, codași la inovație tehnologică și suntem slabi în competiția economică. Este și motivul pentru care, de anul trecut, sunt preocupări legislative intense pentru simplificare. Sarcastic, dar pentru simplificare sunt propuse nu mai puțin de 6 „directive omnibus” ... Din păcate, sub acest demers de simplificare pică și Directiva Durabilității (2024/1760), care impune marilor corporații să respecte drepturile omului și pune în operă un set de măsuri de prevenție și stopare a abuzurilor contra drepturilor omului, precum și mecanisme de despăgubire. De altfel, această directivă este, la momentul de față, înghețată.
Toate acestea sunt completate „magistral” de setul de măsuri de combatere a dez-informării politice și a discursului incitator la ură (intitulat „scutul democratic european”), care derapează frecvent în cenzură.
În această avalanșă de intenții de reglementare și simplificare a reglementării, o mare mulțime de subiecte sunt date uitării de co-legiuitorii UE și de executivul UE, deopotrivă: dez-informarea comercială, produsele cu defecte (cazurile Shein și Temu fiind, totuși, notorii), învechirea programată și uzura prematură a produselor sau protecția locuinței familiale.
În legătură cu această din urmă problematică, se observă o scădere continuă a ideii de protecție a locuinței familiale în fața executărilor silite excesive sau a evacuărilor abuzive. În timp ce tot mai mulți consumatori își pierd casa pentru datorii minore, tot mai multe locuințe rămân neocupate. În plus, în state ca Spania, Italia, Franța și Germania a apărut fenomenul ocupării abuzive a caselor nelocuite de către persoane fără adăpost, care nu mai părăsesc prea simplu și prea curând casele respective, chiar și când acest lucru li se cere de către proprietari sau li se ordonă de către instanțe. Li se spune, în jargonul jurnalistic, squatters, iar problematica sociologică, juridică și politică pe care o ridică este deja la cote alarmante de tensiune. Există state care, cu o naivitate bizară (și, practic, negând dreptul de proprietate, care este garantat de Protocolul adițional nr. I la CEDO și de toate constituțiile statelor membre ale UE) le acordă squatter – ilor drept de ședere dacă pot proba că au ocupat casa respectivă mai mult de 5 luni, fără întrerupere. Un astfel de stat este Spania.
În plan intern, în România, sub pretextul unor corecții ale deficitelor publice (bugetar, financiar, comercial) au fost emise masive „pachete” de modificări ale legilor care interesează deopotrivă cetățenii simpli și profesioniștii, metoda utilizată fiind puțin compatibilă cu o democrație calmă, auto-suficientă. Asumarea repetată a răspunderii guvernului în parlament pe mai multe legi sau pachete de legi elimină dezbaterea parlamentară, iar utilizarea aparatului judiciar sau a infrastructurii administrative, centrale sau locale, ca armă politică, determină preschimbarea democrației parlamentare clasice într-o democrație militantă, unde scuza omniprezentă este urgența cauzată de crize – naturale sau artificial create.
Modificările introduse de aceste „pachete” sunt, cu predilecție, orientate către fiscalitate, dar au fost aduse amendamente substanțiale și Legii societăților comerciale, precum și Legii insolvenței.
Noile taxe pe proprietate (imobile, mașini) ridică probleme de compatibilitate cu dreptul UE și cu CEDO, mai ales din perspectiva principiului proporționalității în privința ingerințelor aduse proprietății și dreptului la locuința familială.
De asemenea, sunt serioase chestiuni relative la CASS cu privire la pensii și alte prestații de asistență socială, plus chestiuni principiale relative la plata eșalonată a pensiilor din pilonul doi.
Din punctul de vedere al principiului limitării răspunderii asociaților sau acționarilor pentru datoriile societății, noile reglementări duc dincolo de limitele rezonabilității transferul de culpă și răspundere de la societate la asociat și acționar. Practic, în raport de fisc, limitarea răspunderii asociaților pentru datoriile societății devine un simplu slogan.
Transportul alternativ de pasageri, în sistem ride sharing, un domeniu emergent și inovativ la economiei participative, care părea facilitat în România, a fost afectat substanțial de practica inspectorilor fiscali, care au recalificat raporturile juridice din complexul grup de contracte care configurează acest sistem. Acum, cel puțin din punct de vedere fiscal, acestea sunt considerate raporturi juridice de muncă.
Una dintre cele mai riscante idei de sporire a încasărilor la bugetele locale este aceea de a permite cesiunea creanțelor bugetare către colectorii de creanțe. Un principiu constituțional aplicabil fiscalității (justa așezare a taxelor și impozitelor), precum și o regula de clemență inserată în Codul fiscal (nivelul fiscalității locale se stabilește în funcție de capacitatea de plată a contribuabilului) pot fi aneantizate de o astfel de măsură. De asemenea, inedită este (în raport de evoluția dreptului execuțional penal în România ultimilor 25 de ani) ideea de a transforma amenzile plătibile autorităților locale în muncă în folosul comunității.
Sub impactul inteligenței artificiale, devine din ce în ce mai preocupantă problematica tranzacțiilor de mare frecvență pe piața de capital (High Frequency Transactions - HFT), care riscă să acapareze și domeniul bancar, mai ales în condițiile emergenței Euro Digital și al crypto-monedelor. De asemenea, preocupantă este și dezvoltarea susținută a „contractelor inteligente”, care exclud intervenția umană în perfectarea și executarea contractelor fabricate de mașini, fără posibilitatea reversibilității lor.
Toate aceste problematici și subiecte vor fi abordate de reprezentanții mediului academic și de practicienii dreptului și ai economiei care vor participa la Conferința Dreptul Afacerilor pe anul 2026.